Reciclabil #2 – Analiza dermato-semantica pe humanoizi de concert

Al doilea post recliclat de pe defunctul blog, este unul care mie imi e tare drag.

2. aprilie 2011

Gratie thegig.ro am servit in ultimele luni destul de multe concerte de club si nu ma plang, imi place foarte mult sa plec acasa la 1 noaptea, praf de oboseala cu urma de aparat foto incastrata in jurul ochiului. Dar nu doar ce se intampla pe scena e minunat. Spectacolul este de fapt in fata…. Aruncati o privire la speciile “universului concertistic”:

1. Fanul devotat. Nu este dupa cum va ganditi cel care sta acolo in primul rand si rupe camasa de pe el pe o bucata de solistica apriga. Fanul devotat este pe undeva pe la jumatatea salii de concert, pe margine, de obicei pe un scaun destul de inalt cat sa vada foarte bine scena, care abia ce si-a luat doua sticle din berea lui preferata, ca sa nu fie nevoit sa se miste in timpul concertului. El fie si-a rezervat din timp scaunul acela fie a venit cu destul timp inainte cat sa aiba locul acela si asteapta, in genere, semi-plictisit de ce e in jur, sa inceapa concertul trupei lui preferate. Si-a platit in mod clar biletul, din respect si devotament, dar nu face caz de asta. El a venit sa se simta bine.

2. Plopistii. Plopistii fac parte din categoria oamenilor care erau deja acolo la o bere, habar nu au cine canta dar nu au chef sa se duca acasa. Platesc biletul pe principiul “daca tot sunt aici, sa vedem ce canta astia”. Sunt picati din plop, dar nu vor sa remedieze situatia, maximul de curiozitate va fi manifestat atunci cand responsabilul de bilete vine sa ii intrebe daca pleaca sau raman la concert si il chestioneaza: cam ce canta? Blues, rock, simfonica? Ah… hai sa stam, vedem si noi. Ei stau la mesele pe care deja le ocupau, sau mai in spate la bar, se simt putin jenati ca nu se pot amesteca printre fani si se uita usor stramb laStroboscoape (categorie despre care vorbim putin mai tarziu).

3. Clubberii. Ei sunt oamenii cu prioritati. Ordinea prioritatilor lor nu este : Trupa X, canta in data de Y, in clubul Z…ci , in clubul Z [unde merg eu], in data de Y [cand e seara mea de iesit in club] canta trupa X [care nu imi place, dar e cool si oricum e seara mea de iesit in club]. Au venit mai ales pentru ca sunt cool, dar si pentru Stroboscoape.

4. Stroboscoapele. Sunt toate fetele sub 20 de ani si cu portofelul prea ticsit, carora li se pare ca e destul sa ai un DSLR de la tata ca sa poti sa faci poze. Ele nu lucreaza pentru nimeni, dar stau acolo in fata, blocheaza traficul si pozeaza stand in cele mai HOT pozitii pentru ca ele sunt cool [cam 18-55 maxim cool, pentru ca alte obiective sunt prea grele pentru posetutele fashion], in timp ce de fapt ar trebui sa fie in genunchi sau cocotate pe  o treapta incercand sa prinda cele mai bune ipostaze ale celor de pe scena. Le place sa dea impresia ca sunt profesioniste, dar trupa stie ca nu sunt. De unde stie??? Hint. Nu le mai izbiti retina cu flashul. Lynda.com – GREAT photography tutorials.Stroboscoapele vor fi atent urmarite de clubberi. E ca un lant trofic.

5. Placile Tectonice/Nikite. Sau mai bine spus: thou_who_shall_not_let_go_of_the stage_margin! Le mai numesc siNikite pentru ca sunt in stare sa te trimita acasa cu arcada sparta si cu barbia tumefiata chiar daca doar incerci sa le sugerezi subtil sa te lase doua minute in fata sa faci o poza. Nikitele sunt acolo pentru ca ele pot. Pentru ca au stat 2 ore in fata clubului inainte sa deschida ca sa poata alerga in fata scenei, unde aplica schema de atac. Trei mai vanjoase se proptesc intr-un cerc, doua se duc sa faca alimentarea cu alcool. Niciodata nu circula in trupe mai mici de patru. Pentru ca ele se sustin unele pe celelalte si sunt acolo impreuna. Ele sunt impresia gresita despre fanii devotati. Urla, aplauda, arunca sutiene, fac declaratii de amor, transpira, danseaza si iti muta mandibula daca le stai in lumina. Vor face totul ca sa se faca remarcate, vor trage de maneca fotografii sa le faca poze de atmosfera, vor trimite biletele pe scena si vor spera ca poate de data asta cineva le observa. Multe dintre Nikite provin din grupul de Consanzene, dar intre timp si-au castigat drepturi.

6.Consanzenele. Sigur stiti tipologia. Sunt acele dive diafane care stau razlet printre ceilalti veniti la concert, se uita intr-un punct fix spre scena, de obicei pe fruntea solistului/chitaristului/bassistului/bateristului/claparului/any-other-instrument-you-can-figure-out. Ele simt. Ele stiu versurile si le canta odata cu trupa. In soapta. Ele traiesc muzica. Ele stiu ca oamenii aia canta de fapt pentru ele doar. Sunt CONVINSE ca solistul s-a uitat la ele, dar exact atunci nu era nimeni atent si nu a observat. Cosanzenele se duc acasa si dau SMS-uri prietenelor in care le povestesc despre Vibe-ul puteric creat intre ele si trupa.

7. Cunostintele. Sau grupul de oameni care ocupa un loc prea mare in fata scenei, grupul care e acolo indiferent ca le place sau nu ce canta obositii aia de pe scena, dar ei CUNOSC TRUPA. Sunt deja faimosi ei insisi pentru ca ei …CUNOSC TRUPA. Ne dau voie sa ii atingem daca le dam o bere. Daca au ajuns mai tarzior se vor folosi de acest atu pt a ajunge in fata scenei.  Si daca nu i-ai observat pana atunci, in mod clar ii vei observa in pauzele dintre piese cand fac poante proaste pe seama prietenilor de pe scena. Acele inside jokes, ca sa vada lumea ca ei…CUNOSC TRUPA.

Ar mai fi… cale de vreo 10-12 categorii de ciudati. Dar astia ni-s cei mai vizibili. Nu e chiar ca la Zoo la concerte, dar e dragut. Ne place. Fara cei de mai sus, nu ar mai fi palpitant. Daca nu ne-ar placea, ne-am duce sa ascultam muzica de camera si concerte de oboi.

 

Reciclabil #1 – Poșta Română

Pentru că vreau să închid blogul anterior din câteva motive foarte simple (cum că I grew up și că … dude, was I retard at times?!?! ), voi recicla aici câteva postări, după care îi dau cu shift+delete celuilalt. Nu vi le vărs pe toate odată că nu aș vrea să vă rețin din pauza de masă de la birou, așadar să le luam câte unul, câte unul, că oricum nu-s multe.

1.  decembrie 2010

Din categoria: oul sigur a fost înaintea găinii şi dacă zece oameni îţi spun că eşti beat, te duci şi te culci… voi posta o întâmplare care nu are nicio legătură cu cele două zicale de mai sus.

Cam acum o săptămână, dacă nu precis acum o săptămână, îmi târâiam oasele cu prea multă carne pe ele spre un cabinet notarial pe care îl vizitasem şi cu o zi în urmă, şi cu o altă zi în urmă, şi o altă… şi cu mai multe zile în urmă…pentru că evident îmi mai trebuiau alte şi alte şi alte acte ca sa pună ştampila pe un singur act cu 6 rânduri scrise pe el care avea o minoră legătură cu toată maculatura pe care m-au pus ei s-o aduc.

Eh, dar nu aici voiam să ajung. După ce am reuşit să obţin procura minune, că procură era actul… m-am îndreptat spre cel mai apropiat oficiu poştal să o şi expediez pe cât de repede posibil spre patria mea mumă, Suceava.

Am găsit cel mai apropiat oficiu poştal care era mai plin ca un container cu ajutoare din Germania de prin ’94.

Aşa că am decis că poate ar fi o idee bună să caut altul. După o jumătate de oră de băgat diverse în inexistentele utilaje de deszăpezire care nu îşi fac treaba, am găsit un alt oficiu poştal în zona Dna Ghica. O minunată clădire de 10 m lungime pe 2 metri lăţime cu trei ghişee la dispoziţie.

Să o luăm prim eliminare: la ce ghişeu trebuie să mă duc pt a expedia ceva în regim prioritar?

1. La primul ghişeu există un grup mare de popor marca rromales care strigă ameninţător în cor ceva spre funcţionară, legat de şomaj şi ajutoare… nu cred că acolo e locul meu. M-am strecurat pe lângă ei prin cei 2 metri lăţime ca să efectuez o introspecţie asupra ghişeului cu nr 2…

2. La ghişeul nr. 2 o coadă românească, tip buluc-stropşit-înfipt-împuns din care ieşeau răsfirat pe ici pe colo facturi de romtelecom, vodafone şi cosmote. Buluceala avea în medie 139 de ani şi 322 de sacoşe verzi de pânză pentru mersul ulterior la piaţă.

3. Ghişeul cu nr 3 era cel câştigător (of, Murphy!!) unde era o ceva care probabil când erau doar trei oameni se chema coadă, acum era o orgie umană. Acolo era ghişeul de unde se puteau: cumpara plicuri, timbre, efecte poştale (de ce plm le spune efecte?), felicitări, trimite bani prin western union, prin mandat poştal, plăti gazul, trimite colete mari, colete mici, colete medii, pe mama, pe tata şi porcul de Crăciun. *please note my exhausted tone*

Şi m-am aşezat cuminte la coada orgiei umane pentru că ştiam că nu are niciun rost să mă agit că durează prea mult. M-am rezemat de o margine de tejghea şi speram că voi înainta prin masa de oameni care păreau scoşi cu excursia de la geriatrie.

PATRUZECI de minute mai târziu…. am ajuns la ghişeu.Am adoptat atitudinea spăşită, umilită şi pupătoare în fund de funcţionară de la poştă….şi am început:

- vreau să trimit şi eu foaia asta în regim prioritar, daţi-mi vă rog frumos cu mâinile dumneavoastră suple şi gingaşe şi miraculoase un minunat efect poştal pe care se lipesc alte efecte poştale , adică un plic cu timbre, şi un mandat poştal pentru prioritar pe care vi le voi returna completate în mânuţele dumneavoastră gingaşe şi delicate şi minunate. *large smile*

îmi dă femeia plicul, un plic mic pt felicitări în contextul în care eu trimiteam o foaie A4 pe care nu voiam sa o îndoi, dar altele nu avea. am mulţumit frumos… şi îmi dă şi mandatul, am mulţumit din nou frumos.. şi, civilizată, mă dau la o parte ca sa poată să îi servească pe următorii clienţi cât eu scriu mandatul vieţii.şi am mai mulţumit odată frumos.

termin şi mă duc să returnez plicul în mainile gingaşe… bla bla…

din spatele meu aud o voce:

- băi, nesimţito! tu ce faci acolo, treci la rând, stai la coadă, aşteaptă! unde te bagi?

*blink blink*

mă întorc şi îl văd pe un nene pe la 80+, un Sergiu Nicolaescu wannabe (sau Iurie Darie, de gustibus) care se răţoia la mine.

- domnule, am stat deja la această coadă timp de 40 de minute, în faţa dumneavoastră printre altele. Nu are sens sa mai stau odată pentru a lăsa şi atât, un plic pentru care… repet, am stat deja la coadă.

nenea, nimic şi pace!

- nenorocito, să te muţi la rând acuma! credeţi că noi nu avem altă treabă decât să stăm după cururile vostre?

(în mintea mea… îmi venea să îi spun vreo două despre cururile lor flasce şi odioase care sunt peste tot prin piaţă, tramvai, poştă, notariate, spitale, etc…)

- domnule, nu mă cert cu dumneavoastră…este stupid şi inutil să stau încă odată la coadă pentru un lucru pentru care am stat deja. dacă nu făceaţi scandal, terminam până acum să las plicul şi plecam.

moment în care moşul îşi iese din minţi şi din palton şi începe să mă tragă de haină să trec în spate.

mă uit în jur. reacţii: zero, nul, nada, niente, ioc, p**a.

-dom’le, hai să fim civilizaţi.

- ba tu să fii civilizată !

şi POC îmi arde un dos de palmă.

*blink blink*

mă uit în jur. reacţii: zero, nul, nada, niente, ioc, p**a.

m-am întors cu curul meu despre care menţionase mai devreme, i-am întins cucoanei plicul…

- în regim prioritar vă rog, să ajungă mâine dimineaţă.

şi am ieşit pe uşa poştei după ce am evitat politicos gloata de doritori de şomaj şi ajutoare sociale.

nu ştiu ce să mă minuneze mai mult: că m-a pocnit? că nu a reacţionat nimeni? că mă mai miră lucrurile astea? că… suntem înapoiaţi? că rromii aia mai aveau puţin şi dârâmau poşta în tot acest timp…?

hai.. s-auzim de bine.

măcar de binişor.

 

 

Lunea Paștelui – Moldova fashion

dacă nu aș fi în siguranța caminului meu capitalist, luni dimineață ar trebui sa fiu undeva într-un cimitir, în ploaie, pazind niște oale pe un cavou, îmbrăcată ca de starea civilă și explicând neamurilor de gradul șapte de ce nu sunt încă măritată.

de acolo de unde viu eu, adica unde se agață harta în cui, cuiul în perete și peretele în clasa și clasa în scoala și așa mai departe sărbătorile pascale sunt acest eveniment spectaculos. mai ceva ca spectacolele anuale de adio ale formației Iris.

anul asta, din motive de amploaiat, adicatelea tre sa muncesc, nu am ajuns pe plaiurile domniei lui Stefan cel Mare și am ratat bunătate de manifestație culturală. dar profit de asta ca să vă povestesc despre cum se desfășoară de obicei Paștele în Moldova.

Totul incepe cu trei zile inainte…

…când faci de mâncare cât pentru trei triburi africane pe care le-ai înfometat un anotimp întreg. Sarmale – 100 de bucati, friptura – 3 tavi, salata boeuf – cinci lighene, oua rosii – 2 cartoane, drob – 2 tavi, cozonac – cinci bucati, pasca – doua de fiecare fel, mancare rece – doua tavi, placinte – 3 tavi, ciorbă – 6 litri, mezeluri si branzeturi – 5 kilograme.

Important de reținut! Nu ai voie sa te atingi de aceste bunătăți până în noaptea de Înviere. Stai și bălești până te deshidratezi langa covata cu aluat de cozonac în timp ce din cuptor miroase a plăcinte și nu pui doamne feri! mâna pe nimic.

….faci curațenie până îți cad mâinile. nu contează dacă îți vine sau nu cineva în vizită sau dacă tu pleci de acasă. Curațenie. Luna să fie. Și când termini, te așezi cuminte în colt și nu te miști să nu care cumva să deranjezi ceva.

…și de sâmbătă noapte… începe distracția. te duci la biserică (nu la orice biserică, la aia la care cântă un anumit popă, pentru că e important) unde ai impresia că ai ajuns la nuntă. Toată babetărimea e acolo, îmbrăcată cu taiorul pepit pus la păstrare pentru înmormântare, cu pălăria în cap și cu nepoții pieptănați cu cărare pe mijloc. Și te uiți cum oricum știu slujba pe dinafară așa că preocuparea lor este să se anihileze una pe alta din cap până în picioare. Aici e ca într-o redacție de Breaking News. Afli tot, despre oricine, ai minim trei surse de unde poți confirma și mare grijă la ce spui sau dai de înțeles. Trei metri mai încolo și tu ești studiat și disecat până în cel mai mic oscior.

Lângă babetărime… este tineretul. Care a venit acolo ca să nu stea acasă. Și pentru că i-au trimis părinții să sfințească un coș plin cu mâncare.

…operațiunea coșul este și ea o manifestare foarte importantă. Dupa slujbă, toata lumea se înșiră unul în spatele celuilalt și stă până pe la cinci dimineața, fumează un pachet de țigări, mai trage o dușcă din vinul din coș și așteaptă să treacă popa să dea cu busuiocul peste mâncare. si în spatele popii, vreo trei măicuțe cu ditamai sacul primesc ce vrei tu să dai de pomană din coșul proaspăt sfințit.

…ajungi hămesit acasă târâind coșul după tine și lumânarea aprinsă  (dacă nu plouă) și te pui la masă. și bagi în tine până simți că ficatul tau mai are puțin și se va transforma în ciuboțica cucului de verde ce e. și te culci. și a doua zi, mama te trezește și… ghici ce? da. te pune din nou la masă.

…duminica ti-o petreci zăcând de pe o canapea pe alta și pe seară, mama te trimite repede la somn că a doua zi te trezești la 6 dimineața. de ce trebuie să faci asta? să îți explic.

… luni dimineata la ora 6-7 tre să fii treaz, spălat și îmbrăcat cu haine noi, țol festiv nu oricum. Rochie, costum, etc, pantofi cu toc și cu 3 papornițe în mână ca să mergi la cimitir să dai de pomană. În papornițe ai niște oale, cozonac, sarmale, placinte, ciocolată, oua și lumânări.

… și târâi de papornițe așa îmbrăcat ca de interviu de angajare la Microsoft până în vârful dealului unde îți aranjezi pe cavou toate oalele și pui în ele sus menționatele. Când te oprești să îți tragi suflul, te uiti în jur și un univers aparte ți se deschide în fața ochilor.

… Klimt ar fi stupefiat. Dali s-ar desemna depășit de situație, iar Emile Zola s-ar angaja ca sudor după ce ar vedea această imagine. închipuiti-vă un cimitir plin cu femei îmbrăcate în rochii – de la rochii de plajă la rochii de nuntă cu spatele gol, cu părul dat cu fixativ, bărbați la costum, preoți și dascăli care forfotesc și cântă de la un mormânt la altul, țigani veniți la cerșit care stau lipiți de oalele tale până le dai și haina de pe tine numai să plece…. și sute de oameni la cinșpe ace alunecând prin noroi (pentru că în Suceava invariabil ploua a doua zi de Paste) făcând schimb de oale între ei. Cea mai amuzantă activitate este alergatul popii printre cruci… pentru că nu poti să dai oalele de pomană și să primești altele până nu le sfințește popa.

…și poți urmări această cursă de 10 de metri garduri…pardon, cruci… să prinzi popa să îl aduci la tine la mormânt ca să sfințească oalele. După care îți iei un GPS și încerci să depistezi unde anume în cimitir au cavouri neamurile și prietenii ca să te duci să schimbi oalele. La fiecare troc, trebuie să bei un păhărel. De orice. Prin urmare, dupa 8 oale schimbate, te descalți și lopătezi grațios înapoi spre cavou. După două ore de spectacol din ăsta, toată lumea e matoală mai ceva ca după meciul România – Insulele Feroe și se leagănă spre case.

…te întorci acasă cu o colecție impresionantă de farfurii și cratițe desperecheate și cu mâncare pentru cinci săptămâni de foamete în adăpostul antiatomic și… când să te culci la loc, mama te mai așează o dată la masă.

…Paște fericit

 

Road trip to Ireland!

Peste cinci zile ma voi sui in Aer Lingus cu destinatia Dublin. I iz going to Oirland.

Înainte să năvăliți cu sfaturile gen: să bei Guiness, să faci pistrui, să te vopsești roșcată, să nu vii cu burta la gură, să nu intri în comă, să îți iei umbrelă și chiloți impermeabili… i know. I have been there before. Și în spiritul acestor sărbători pascale în care plouă de rupe aici în sectorul 2 de unde transmitem…  să narăm…

…totul se petrecea în vara lui 2007. Am plecat în mijlocul lui iulie în Dublin. După experiența primului zbor cu avionul, am crezut că ce era mai rău trecuse. Dar, hell was not even near. De îndată ce am făcut primul pas afară din aeroport, m-a lovit o doză considerabilă de pitoresc irlandez….adică, un frig de te caci pe tine, vântul avea 100 km la oră și în 3,14 secunde eram udă până în locuri pe unde nu mai trecuse pe atunci un bărbat de multă vreme.

Dar nu vreau să vă trec prin toate experiențele mele vestice și pentru că a și trecut atat de multă vreme de atunci, voi abuza de câteva bulleturi să vă spun ce am învățat eu despre Irlanda, în decurs de o săptămână.

• ca să ieși la picnic în Irlanda, ai nevoie de mușama, bocanci, pelerină de ploaie, doua umbrele de plajă, cuie de cort, nervi tari și mâncare.
• dacă te duci la muzeu vei afla că: de fapt, culoarea națională a Irlandei era albastru și ei nu își dau seama când a devenit verde.
• dacă ești alergic la nuci, fii fericit. pe toate produsele din supermarket vei fi avertizat cu privire la posibilitatea de a da sau nu peste o nucă în produsul tău: “warning. this product does NOT contain nuts” “warning. this product MAY contain traces of nuts” “warning. this product contains nuts”
• dacă ești fan femei corpolente… Dublin will be heaven for you. m-am simțit Kate Moss pentru o saptamana și eu nu sunt chiar filiformă. so… yes. whatever turns you on.
• se pare ca e ok ca dupa 11 noaptea, ca femeie, sa umbli in chiloti si maieu cu o pereche de urechi de iepuraș playboy pe cap, chiar daca ai 110 kilograme și ai băut cât o garnizoană de soldați ruși.
• de asemenea, e ok să ți-o tragi rezemat de peretele barului din care tocmai ai ieșit cu John Doe atârnat de gât. nimeni nu te va deranja.
• i have not seen even one single sheep. Am plecat în excursii around Dublin, la țară, printre dealuri, pe malul mării (încă nu înteleg de ce ai nevoie de 13 caractere să scrii numele unui oraș care se pronuntă “dunleir”)…i tell you! there are no sheep.

Poate lucrurile s-au mai schimbat între timp. Vă povestesc pe 24 când mă întorc.

 

Gâscă Socială

Așadar… dupa cum puteți observa în dreapta ecranului a intervenit abuziv un box, care raspunde la numele de Facebook widget. Pentru că sunt o nenorocită ahtiată dupa trafic, vă invit să îmi dați like.

Aș putea spune că îmi doresc să fiu mai aproape de cititori, că vreau să fiu și eu la curent cu ce postați voi, că îmi doresc să strang o comunitate, dar… nu. E ok. Fac asta strict pentru ego-ul meu umflat în pene.

Hai. Ce stați și vă uitați ca la poartă nouă? Like.

 

my fashion issue

Problema mea cu moda se imparte pe doua niveluri:

1. Hainele devin din ce in ce mai ciudate (sau categoria Dafuq is this shit??)

Frăție, eu nu pricep. Sa dea dracu’, dacă mă duce mintea apropo de niște aspecte. Sa o luam sistematic: in lumea mea mică și neagră, botinele, cizmele si cu bocancii sunt încălțări pe care le purtăm iarna. Dacă nu suntem delicate ca niste zimbri de rezervatie, din timp în timp avem voie să ne băgăm laba piciorului și în botine. Cu toc, nu zic nu. Că și eu le port. Imi plac. Dar daca îi botina, și dacă tre să o porți iarna sau haide, primăvara, de ce le faceți, tăticule, cu vârf decupat? Nu de alta, dar nu toatele avem bani de tapsiu să mergem cu Cobălcescu la piață. Și în pasaj la Obor, când dai de o baltoaca de noroi cu zăpadă și cu alte materii lichide pe care nu le menționăm (recte pipi) vârful ăla decupat este o binecuvântare. Ca să nu mai spunem că arată în picioare de parca, în sfârșit, noi femeile, am acceptat realitatea: suntem niște copitate.

Also, nu pricep nici reversul medaliei. Damele bine care poarta pantofi barbatești. Pe langa faptul că numele spune ca NU SUNT PENTRU VOI, arata de parca v-ati incalta cu labe de scafandru și din cauza că știți să mergeți numai pe tocuri, când clămpăniți în alea pe stradă arătați ca un device bipolar de pliciuri de muște pentru podea.

Și inca o chestie care pentru mine este ca algebra de clasa a 11-a, deși atunci am trecut clasa la matematică, la fașhion trends nu cred ca îmi iese: de ce trebuie ca incaltarile alea sa aiba niste culori atat de chiloțiiiiiii?

2. Și grasele ies pe strada (sau Faceti haine si pentru bubuline)

Problema cu moda este ca nu se gandeste la toate categoriile de public pe care trebuie sa le atinga. Nu am mai vazut crac de blug sau pantalon evazat in niciun magazin de ani de zile. Nici macar in alea de Orice la 13 lei. Eu arat ca un salamior de Sibiu peste care s-au stropsit 10 kile de borcane de zacusca cale de 7 ore intr-un pachet carat cu fan curierul atunci cand ma imbrac cu blugi stramti sau drepti. Femeile au intre 1.45 si 1.90 de felul lor dupa ce le iese si maseaua de minte. Faceti camasi pentru toata lumea. Nu toata femeile au 70 la sani cum nu toate au 140. Dar si nefericitele alea care dau aceste limite au voie sa isi cumpere haine. Unele femei, in special alea care au burta pentru ca nu au bani sau ambitie sa se duca la sala, sau pur si simplu sunt lesbiene si nu le pasa…. vor si ESTE INDICAT sa poarte blugi cu talie inalta.

And the list could go on forever, but it is pointless. The question is: fashion, why u no like all women?

Acum, domnisoarele cu masuri divine vor sari de curul lor fara celulita in sus si vor spune: nu te pune nimeni sa iti cumperi ceva in care nu iti sta bine. Da, I agree, dar de ce ma obligi sa imi cumpar haine din piata de la Veteranilor de la chioscul de unde isi cumpara si tanti de la care abia ce am cumparat un harbuz si o legatura de loboda, ca eu vreau sa imi iau hainele la fel ca voi, din mall. I love cashmere too, I want to wear it.

Ce bine ca mai exista Second Hand-uri!

 

despre comunicarea în online și alte nimicuri

Recunosc, de ce să nu spun cu mâna pe inima ca așa este… o frec pe Facebook prea mult timp. Gata, am zis-o. Da’ măcar, dacă îmi fată mintea câte o aberatie, o fac sa fie amuzantă, dacă tot pierd timpul omului cât stă săracul să citească ce a stropșit neuronul din mine, baremi să râdă. Dacă nu pot să îl fac să râdă, îi dau o muzică de pe Youtube. Bună, nu zbumți. Dacă am citit ceva ce mie mi s-a părut că nu mi-a irosit timpul, îi dau un link. Pe unde mă duc, la evenimente socio-muzico-culturalo-whatevero…mai trag si o poză doo, că poate a vrut si el să mearga dar n-o avut bani și nu l-o lăsat femeia și vrea și el să știe cum o fost.

Dar, să-mi moară mie trandafirii și maidanezii din complex dacă înțeleg cum pot unele specimene să posteze niste aberații de aici până în Tadjikistan de mari. Și nu ajunge că le postează și se excită ca fetele de 13 ani când se uită la prima reclamă la linii erotice, mai au și o armată de alții ca ei care îi aplaudă.

Mi-e atât de greu să nu dau nume în acest articol, pentru că sunt câtiva care merită gâdilați în talpa goală cu un cui ruginit pentru zeama de varză stricată pe care o varsă în fiecare zi pe peretele celor 1.000 de oameni din listă pe care nu ii cunosc dar îi pupă în cur.

Serios… nu ne pasă cine vă crede mari bloggeri, mari onlineri, mari formatori de opinie, mari deștepți și mari profesioniști și mari social media personalities…pentru ca NU sunteți. Sunteți niște lingăi cu prea mult timp liber care se duc oriunde e un pișcot gratis și o ‘mapă de presă’ cu un cadou kitchios în el și dupa ce vă întoarceți de acolo, vă comportați în scris ca niște casnice din anii 1970 care laudă nurorile despre ce prăjituri bune au făcut și după ușă le scuipă în cafea.

Obișnuiți-vă că la cei 20-24-26 de ani și la joburile voastre sub 1.000 de euro și la școlile neterminate probabil și la experiența voastră de împins hârtii și făcut cafele prin vreun corporate building în care intrați cu cartela, NU sunteți autorități în domeniu. Și obișnuiți-vă că în afară de două trei ASE-iste in devenire, nimeni din cei care contează nu vă invidiază pentru cât de ‘cul’ sunteți. Pentru că NU sunteți.

Între timp, vă păstrez în lista de Facebook pentru că îmi dați material de râs cu lacrimi și de miștouri când ies la bere și rămân fără lucruri inteligente de dezbătut. Aș da link spre paginile voastre, dar a dracu’ să fiu daca îmi trimit eu cei șase cititori deștepți să ingereze comunicatele alea de limbiști pe care voi le numiți bloguri.

Și ca să pup și eu pe cineva în cur, pentru că merită, dacă vreți să citiți ceva bun în online, onest, curat, decent, care anunță când e advertorial, care postează ceva util și care are în spate niște ani de experiență care îi dau dreptul să posteze ce vrea mama lui pe pagina aia: intrați aci la nenea ăsta, pe care eu îl citesc în fiecare zi, ba chiar m-am abonat și la newsletter!

Au re[zer]voir.

 

De ce ador eu presa pentru muieri. Pardon, femei…

…v-am mințit. cu nerușinare. V-am indus in eroare cu titlul meu atotcuprinzător și acum credeți că veți citi o lista cu motive. Dar nu. Va fi un singur motiv, care nici nu e motiv, este un exemplu de articol pe care l-am citit si care mi-a provocat reacția instantanee de *facepalm*.

Faceam curatenie in spam, sursa mea lunara de distracție… si printre ofertele de “marire a penisului la reducere” [!!!! anyone else notice the hilarious part in this?] si altele de black-green-pinky friday dau peste un asta: 3 lucruri despre sexul dupa 30 de ani 

Sa purcedem asadar cu analiza ortografica-ortoepica si de cretinatate pe text:

Dupa varsta de 30 de ani apar niste fenomene sociale care modifica un pic pozitia femeii in societate, in cuplu, vis- a- vis de partenerul ei si, mai ales, pozitia femeii in raport cu ea insasi. [Cu alte cuvinte: cine ti-a dat voie sa mai iesi din bucatarie? ] Aceste modificari provoaca o schimbare. Insa, contrar opiniei populare, femeia nu renunta la sexualitatea ei chiar daca se casatoreste si devine mama sau se confrunta cu diverse obstacole [nu, nu renunta, doar ca dintr-un motiv necunoscut umanității o transforma in acest cadou de sarbatori pentru sotul ei]: rutina in casnicie [mai schimba de pe Nora pentru mama, deja l-ai vanat, te-a luat, you won], dereglari hormonale, modificarea greutatii corporale[that is short for "holy fuck. when did i marry three of them? and is the one on the left Orca"], instalarea unor situatii stresante (ivite la locul de munca, in sinul familiei sau favorizate de alte motivatii).

Iata 3 lucruri de care ar trebui sa tii cont:

1. Modificarile de libido

Libidoul sau dorinta sexuala variaza de la femeie la femeie, in functie de starea in care se afla. Se spune ca unele femei au un libido crescut la jumatatea ciclului menstrual, preovulator si (sau) premenstrual.[aceste explicatii vor sa spuna simplu ca femeile au un libido crescut in toata perioada ciclului menstrual, dar suna bine cand citesti cuvinte cu prefix] Altele manifesta un libido crescut in timpul si dupa trecerea menstrualtiei.[ergo. femeile vor de fapt sex tot timpul] In timpul sarcinii, un libido crescut se inregistreaza in prima jumatate a acestei perioade.[pentru ca dup'aia nu prea mai ai cum din motive de spatiu. cum o asezi sa ai pe unde sa intri] Pe de alta parte, frica de sarcina poate scadea intensitatea libidoului, situatie intilnita si in cazul menopauzei (se pare ca mai mult de 15% dintre femeile aflate in aceasta etapa a vietii au un libido scazut) [au trecut de 45 de ani, e momentul sa renunti sa mai ai impresia ca esti atractiva si ca mai vrea cineva sa se aventureze acolo]. De asemenea, mediul in care se desfasoara actul sexual si unele obiceiuri ale partenerului (cum ar fi ejacularea precoce [wtf? precoce. daca tu ai peste 30 si el are peste 30 si nu e un virgin trist... ejacularea precoce NU are voie sa fie un obicei]) diminua si ele libidoul.[ai uitat un verb in fraza,"pot"]

2. Importanta preludiului

Dupa o perioada indelungata de timp petrecuta alaturi de partener, este posibil sa apara obisnuinta si dezinteresul acestuia pentru un preludiu normal. Lipsa acestor elemente foarte importante pentru actul sexual la femei poate rupe acest echilibru al placerii. In timp ce barbatul este pregatit sa inceapa actul sexual imediat ce are erectie, la femei, preludiul este important indiferent de virsta. Deoarece femeia face dragoste cu sufletul, ea are nevoie de un preludiu mai lung decat barbatul. [ma abtin de la comentarii malitioase. doar recomand vaselina.]

3. Importanta orgasmului

Orgasmul este un cadou [pe tine te-a violat Mos Craciun si ai ramas cu fetisuri?], o implinire a vietii sexuale, veriga finala indispensabila unei vieti sexuale normale…Statisticile arata ca, la nivel global, 10% dintre femei nu au avut niciodata un orgasm, din mai multe motive [unul ar fi ca habar nu au ca l-au avut pentru ca isi imagineaza ca orgasmul este aceasta pogorare a universului la picioarele unui tanar centaur care e acolo intru deplinatatea satisfacerii lor. orgasmul e o reactie chimica, o contractie musculara puternica si it damn feels good, dar daca te preocupa prea mult ce NU face el in timpul actului, normal ca ai ratat momentul], cele mai frecvent invocate fiind urmatoarele: fie nu stiu ce inseamna orgasmul, pentru ca teama si rusinea le-au impiedicat sa isi cunoasca organismul (ele nu stiu care este momentul relatiei sexuale in care survine orgasmul) [HINT: it's that part when it feels really good, Captain Obvious], fie au avut parte de experiente sexuale care le-au dezamagit sau, mai rau, le-au traumatizat (obtinerea orgasmului  este influentata de virsta inceperii raporturilor sexuale; daca aceasta a avut loc o virsta la care nu exista o maturizare sexuala fizica si psihica, orgasmul este obtinut mai rar. Totodata, debutul vietii sexuale la o virsta inaintata  contribuie la scaderea libidoului si a excitabilitatii sexuale a femeii.

Dragele mele, minunatele mele, splendorile mele. Decat sa pierdeti timpul facand documentare despre orgasm de parca ar fi a doua venire a lui Hristos, ce-ar fi sa va simtiti voi libere cu voi insiva? E simplu: o vizita la Jolidon, o cutie mare de Durex, o oglinda in fata patului si una bucata mascul infometat ready to knock your brains out. Veti exclama: Best afternoon ever! Lasati maculatura.

 

Liceelor din toata țara uniți-vă în cuget și-n orgii

De la Jean Monnet încoace, gura nu-i mai tace…

De treci codrii de aramă, de departe vezi venind / Inc-o hoarda de eleve, abuzate… lacrimând.

A’nceput de ieri să cadă, câte-un Durex. Acum a stat.

 

Începând cu scandalul profului de la Monnet, s-a deschis această gaură neagră a abuzurilor în școli și săptămânal mai apre câte unul, de nu mai are madam Tatoiu timp sa le analizeze pe toate.

O armată de pudibonzi, cu ochii înlăcrimați și falangele în dreptul bușonului, se scandalizează doar la IDEEA că lucrurile astea se întâmplă în licee. Mai ales în liceele respectabile din capitală. Brusc, ne-a lovit inocența și puritatea progeniturilor noastre de 14-18 ani care au ca model în viață câte un cercopitec de rapper cu 3 versuri dintre care două sunt “i wanna fuck you in the ass” si al treilea e “real hard”.

Reveniți-vă și acceptați realitatea: liceenii fac sex. Mult. Pe repede-înainte să nu îi prindă mama sau tata. În mașina de fiță cumpărată cadou de majorat, în tabără, în excursie, unde apucă. Actul de împreunare este lait-motivul existenței lor. Sex, sex, sex. Urlă hormonul în domnișoarele care abia au schimbat revista Bravo cu abonamentul la Luxury și le ies nurii prin hainele la fel de transparente ca apa din lacul Vidraru. Este vârsta la care, dacă nu te leagă cineva cu lanțul în beci sau dacă nu ești urât cu crengi, ai primele experiențe sexuale. Acuma, că te limitezi la o mână în chiloții tetra sau că ajungi la triple-anal, asta e problema ta.

Și deodată, nenorociții aia de profesori, paf! le-au tras-o. Ca să vezi. Stupoare. Și nu oricum. Le-au violat. Ele nu au vrut. Nici prin cap nu i-a trecut elevei de la Jean Monnet, îmbrăcată ca într-un pictorial Victoria’s (No unseen) Secret, că ăla ar putea să aibă o erecție și că ea ar putea să gâfâie pe înfundat pe culoarul întunecat al hotelului. Niciodata.

Hai, mă lași.

 

din culisele presei! MApN-ul, Romania libera si Academia Catavencu – o tragicomedie de 5 minute

Distractie mare in redactie. Atat de mare incat a trebuit sa ma machiez din nou ca mi-a curs rimelul de cat am ras cu lacrimi.

Colegul nostru responsabil cu amuzamentul pe Academia Catavencu si cu cresterea calitatii vietii de reporter mai repede decat scumpitul benzinei a comis un articol pentru site-ul academiei, luand la misto situatia cainilor vagabonzi pe care, sper eu, ii paste injectia letala.

In articolul sus-mentionat se spunea cam asa: ca Exclusiv: M.Ap.N (pentru nedumeritii care nu au sters praful de pe telecomanda de cand Elodia era inca in viata, recte Ministerul Apararii Nationale) va infiinta batalioane de caini maidanezi pentru teatrele de razboi, adica face niste trupe speciale din fiarele care bantuie strazile mai ceva ca pensionarii pietele si ii trimite la razboi in cazul in care aliații trebuie sa trimita ajutoare calificate:,

În contextul războiului iminent dintre Iran şi restul lumii (adică SUA şi Israel), licuricii mai mici şi aliaţi vor trimite, cel mai probabil, trupe de sprijin. Cu noile batalioane de maidanezi, putem limita pierderile de vieţi omeneşti”, au declarat sursele.

 

Materialul a fost postat pe Academia Catavencu la orele 14.12 si pe Romania Libera s-a facut o trimitere, carevasazica un articol cu link. Unde evident se specifica: autor: Academia Catavencu sa stie lumea ca e caz de pamflet si de pauza de amuzament.

La mai putin de 120 de minute, suna telefonul in redactia online a Romaniei Libere:

- Buna ziua, colonel Cutarescu ma numesc, de la MApN. Domnu, va rog io, ne suna agentiile de presa si lumea sa ne intrebe daca le confirmam informatia pe care ati dat-o pe site cu cainii, cu razboiul. Puneti, va rog io, un “pamflet”, ceva in titlu….

Acuma, dincolo de povestea asta elucubranta in care a sunat un Colonel. Nu un neica nimeni, nu tu locotenent, nu tu sergent, nu tu portar, un COLONEL sa spuna asta…. pe mine ma uimeste altceva:

Si anume cohortele de jurnalizde si jurnalizdi care au sunat sa intrebe?!?!?!?!?! WTF. Cat de cretin sa fii sa suni sa ceri o confirmare sau o infirmare pentru un material de pe Academia Catavencu, fie si de pe Romania Libera, SEMNAT de Academia Catavencu. Si ok, sa presupunem prin reducere la absurd ca nu ai vazut autorul. Cum sa ai impresia ca poate fi real ca MApN-ul (!!) aduna cainii vagabonzi si ii trimite in zone de razboi.

Daca ar avea IQ-ul cu doua puncte mai mic ar primi ajutor social. Serios.