RSS

Category Archives: Romania

Regii soselelor – ghid RATB


Înainte să intru în subeictul acestei postări simt nevoia sa fac o paranteză

(

gata.

Ok. Nu e chiar gata. Frate, a nins. Şi cum a dat primul fulg, toţi şoferii s-au oprit în mijlocul drumului şi s-a blocat tot oraşul. Tot. De parca a dat cu lidocaină. E ca şi cum în momentul în care apare primul strop de apă congelată toţi şoferii din Bucureşti se opresc şi unul exclamă uimit spre cei din spate: Coaie, ZĂPADĂ! Să mor io. Pe bune. E zăpadă în faţă. Nu putem. Gata. Aici rămânem.

E DOAR zăpadă. Nu te-au înconjurat dinozaurii din Jurassic Park şi îţi molfăie maşina. Nu se schimbă semnele de circulaţie. Nu se face pământul din sferă în prismă. E doar zăpadă. Tot ce ai de făcut este să mergi niţel mai încet, dar să continui să mergi.

Dar subiectul este altul.

Să vorbim, dragii Moşului, despre ratb-işti.

ratb2De când a venit frigul, mersul cu RATB-ul devine din ce în ce mai Fort Boyard aşa. Pentru că de acum nu trebuie să mai încapi doar tu în autobuz sau tramvai, trebuie să intri cu tot cu cele 7,5 kile de haine pe care le ai pe tine. Dar, vorba cântecului, fie ploaie, fie vânt invariabil există o sumă de personaje cu care îţi împarţi zilnic 30 de minute +/- din viaţă. Cele mai comune tipologii sunt:

1. Justitiarul – Moşul care ştie unde e orice casă de pensii de pe continentul asta. Sau magazin de scule. Sau biserică. Şi dacă îl contrazici ori te bate cu umbrela ori te dă jos cu forţa la staţia la care ţi-a zis el să cobori. Şi fie ţine cu Raţiu, fie cu Ceaşcă  Nimeni nu i-a spus că au murit amândoi. Îl recunoşti după căciula de oaie şi după cum stă ca împăratul Nero în mijlocul autobuzului şi te muieşte că nu îl laşi să stea jos, dar când îi oferi locul nu vrea să îl ia, ca nu poate să meargă cu spatele, sau cu faţa, sau deloc. El va aplana orice conflict al torţionarelor, va certa centralistele şi va umili Bieberşii. De regulă cumpără alifie chinezească de la Ninja sellers şi negociază la preţul de 1 leu pe cutie.

2. Tortionarele – Sunt sectante. Aparţin de cultul A doua venire a Căruţului de Piaţă şi se suie la staţiile de lângă pieţe sau biserici, numai în autobuzele şi tramvaiele aglomerate. Scopul lor este terapeutic. Te vor lovi în toate locurile posibile cu caruţul de piaţă şi vor aplica tehnica urlatului sforăitor cu microbi spre tine înainte să apuci să spui au. Îţi aplică de fapt un tratament combinat de durere fizică mixat cu inducerea sentimentului de vină pentru incidentul produs până fac din tine un om mai bun. Sau un deţinut pentru omor prin imprudenţă. Când nu au subiecţi se vor ataca una pe alta pentru cine are scaunul mai bun sau care coboară la prima. Deţin un vocabular foarte bogat in zoan cuvintelor cu litera T: tâmpită, toantă, tolomacă, târâtură, târfă, tembelă, treanţă.

3. Ninja Sellers – sunt de regula in tramvaie. Eu ii cunosc pe ăia de pe 21. Ei sunt Parkour-iştii mijloacelor de transport în comun. Au după ei o cutie cu alifie chinezească, brichete cu lanternă, serveţele umede sau parfumate şi eternul, ETERNUL, leucoplast valabil minimum doi ani. Ce mă fascinează pe mine la ei este că, pe lângă faptul că pot să se deplaseze de minimum 7 ori cap-coapă prin tramvai între două staţii, indiferent dacă e plin de zici că ne-au tras în vid…cum dracu nu greşesc niciodată preţurile? Speechul este impecabil: alifie chinezească una la un leu, plasturi cu rivanol valabili 2 ani două cutii la un leu, servetele parfumate doua la un leu, servetele umede unul la un leu, brichete cu lanterna doi lei. Ascult în fiecare dimineaţă acelaşi refren cale de trei staţii. Niciodată, dar niciodată, nu greşesc.

4. The Biebers – sunt adolecenţii care se cred cool. Aia care povestesc cum au copiat la mate destul de tare cât să audă toată lumea pentru că ei sunt mega cool. Aia care îşi detaliază ultimul trip pe care l-au avut de la mătasea de porumb cumpărată pe 15 lei din spatele blocului de parcă au avut o epifanie. “Dude, venea clanţa spre mine şi atunci mi-am dat seama. Eu trebuie să mă apuc de pictat. Asta e menirea mea. Şi am luat un creion şi am scris pe perete ‘aici nu am fost eu. doar ideea de mine’. intelegi, dude?

5. Centralistele – Sunt de fapt ca nişte audiobooks de autobuz. Este ca şi cum Sandra Brown ţi-ar povesti cărţile ei, pe capitole, în căşti. Doar că e audiţie. Dacă sunt mai mult de trei centraliste într-un autobuz, provocarea este să vorbească atât de tare încât le va face pe celelalte să închidă telefonul sau să vorbească despre ele cu interlocutorii lor. Vei afla totul de la ce a mâncat cu o seară înainte, în ce club a fost în veekend şi ce tratament de păr foloseşte. Cele care sunt de nivel Rookie în general se limitează la shopping şi încă îşi ţin telefonul la ureche. Deja la Survivor, vei asculta despre când îi vine ciclul şi ce a vomitat pisica, totul pe handsfree.

Mai sunt the Gollums, Stinkersii, si vreo alte patru categorii de obosiţi. Dar îi las pe altă dată.

Au re[zer]voir.

 
3 Comments

Posted by on December 14, 2012 in Aiurea, Romania

 

Tags: , , , , , ,

Top 10 penalitati muzicale romanesti


Pentru cei care se plang de faptul ca muzica romaneasca de astazi este o porcarie si ca “uite unde am ajuns” si ca nu mai e muzica asa cum era candva, si tot felul de melancolii esuate la a 12-a bere pe terasa din Argentin sau pe la vreo bodega de Regie… sa va fac un mic playlist de remember the 90’s ca sa vedeti ca parca nu e CHIAR atat de rau acum. Da, avem penalitatile noastre, de Inne, Alexandre Stan sau Antonii… dar, parca ne mai spalam si noi in ultima vreme. Macar nitel. 

 

10. Pe locul 10 avem o creatie de mare angajament si catifelatie. Ii mai tineti minte pe baietii astia doi?

 

.

9. Continuam lista de penalitati cu o melodie estivala, cantata de o trupa de trei minunate de care toti ne aducem aminte si ne gandim cata iarba trebuie sa fumam sa ne stergem amintirea asta din memorie.

 

.

8. Nu exista top Penal anul 2000 fara ele. Nu se poate.

 

.

7. Nu puteam sa uitam de acesti Backstreet Boys autohtoni cu blugi din Bazar si cu video filmat in gara Pascani.

 

.

6. Sa recunoastem ca toti ne uitam la videoclipul asta pentru sani, cur, buze, si orice mai stie sa faca fata asta. Ne uitam la el cu televizorul dat pe mute, ca oricum nu conta ce canta. Fata asta era expresia perfecta pentru : “ba, macar e buna…”

 

.

5. Pe locul cinci avem o compozitie cu totul speciala. Versurile sunt chiar concepute in doua limbi pentru a permite ascultatorului sa transcendentalita-mi-as in alte universuri lingvistice inaccesibile lui ca taran prost din discoteca din Dolhasca, care este el. Dar sa ascultam:

 

.

4. Premiul special pentru categoria “I could never get that drunk” merge la baietii astia:

 

.

3. Nu am stiut de la astia pe care sa o aleg… asa ca am luat-o pe prima din lista. Dar puteau la fel de bine sa fie toate piesele lor aici:

 

.

2. La categoria “Marfa de pedofil” va prezentam:

 

.

1. Iar locul 1 merge la fetele astea doua care sunt gresite de la inceput la sfarsit. Melodia asta intra la categoria: “This song gave me cancer”. Knock yourself out.

.

A fost greu sa aleg numai 10… Foarte greu. Asa ca….cine se plange de astia ai nostri de acum… Moga is a genius. Worship him. Please. Si Smiley la fel. 

 
4 Comments

Posted by on July 23, 2012 in Aiurea, Muzica, Romania

 

Tags: , , , , , , , ,

5 lucruri pe care nu le înţeleg


Sunt multe chestii pe lumea asta pe care nu le ştiu. Că dacă le ştiam pe toate îmi făceam propria mea religie. Si o statuie din plumb. Imi place plumbul. Dar cele pe care nu le ştiu, nu ma deranjează pentru că dacă nu le ştiu, nu trebuie să le înţeleg. Asta este o altă problemă cu care mă confrunt zi de zi: mă scot din minţi lucrurile pe care nu le înţeleg. Dacă nu face sens, nu-i bun sau nu există. Gata.

Dar să trecem la lucruri pe care nu le înţeleg pentru că mi se par complet retardate. Cum ar fi:

1. Magazine de firmă în care găseşti şlapi. Mergeam eu agale aşa luni seara pe bulivard şi mă zgâiam în vitrine (că bani de cumpărat….) şi ajung la Kenvelo. În vitrină, pe lângă nişte litere din panou prefabricat, absolut hidoase, văd… şlapi. Mulţi şlapi, frate. Şi mă uit la şlapi… vreo 70 de lei erau şlapii. Deci avem două aţe cusute de o talpă subţire de plută cu o placă de metal pe care scrie Kenvelo care cocleşte la prima transpiraţie EGAL 70 de lei. Şi mă gândeam aşa, cu ce sunt eu mai fericită dacă am şlapi de la Kenvelo sau din pasaj de la Obor? Stau eu acasă pe canapea, în halat, după duş şi mă uit şăgalnic şi fac din ochi spre şlapii mei (pe care îi port DOAR în casă pt că afară se strică) şi îmi spun: Moah, sunt mega hot! uite cum stau şlapii aştia pe mine. Se vede că-s de firmă. Să vezi când vine Gicu diseară şi mă vede în ei… 

2. Mersul cu bicicleta la infinit prin oraş. Ok. Now we go back in time a little. Eu nu ştiu să merg pe bicicletă, sau role, sau patine, sau să mă dau cu schiurile, sau să whateversportyoucanthinkof. Dintr-un motiv foarte bun. Nu că nu am vrut dar, după ce am reuşit ca între vârsta de 3 ani şi 6 ani să îmi sparg capul de trei ori in acelaşi loc, mergând, stând sau doar ţopăind prin casă, ai mei m-au declarat pericol iminent şi mi-au pus în braţe trei teancuri de cărţi şi i-au spus bunică-mii: dacă iese din casă, moare. E important să nu iasă din casă. Era ca la gremlini, doar că pe mine mă putea hrăni după miezul nopţii. Aşadar, eu nu merg pe bicicletă. Şi tot dau peste oameni pasionaţi de mersul pe bicicleta şi care merg pe bicla la serviciu. Alta specie care pe mine mă depăşeşte. Deci, te trezeşti tu dimineaţa aşa, te întinzi, îţi bei cafeaua, te îmbraci frumos şi… te sui pe bicicleta. Care e oricum incomodă că… să nu îmi spună nimeni că scaunul ala este ikea armchair. Ok. Pedalezi, ergo transpiri. Transpiri, ergo se lipeste praful de tine. Iti futi freza pentru că îţi pui casca vieţii în cap. Şi mai trebuie să te şi fereşti de 38.219.073.892 de şoferi semi adormiţi care merg alandala spre serviciu printr-un trafic ce seamănă cu debarcarea în Normandia. Şi e cu atât mai dubios că vrei să faci asta … când ai şi maşină acasă. Ce faci dacă după serviciu, vrei să duci o colegă super hot de birou acasă. O iei pe ghidon?

3. Parintii care isi imbraca gemenii la fel. Mă, omule, nu ajunge că ai făcut doi la preţ de unul şi că oricum niciodată nu o să audă şi ei/ele replica: esti cel/cea mai frumos/oasa din lume….că va răspunde cu: nu, coaie, stai că mai e unul...?! De ce îi îmbrăcaţi la fel? De ce le luaţi aceiaşi strampi albaştri, îi tundeţi la fel şi le luaţi aceleaşi jucării? Let the kid grow some personality, will ya?

4. Oamenii care au acvarii cu peşti. Carevasăzică, io…iubesc animalele, da. Şi de mic copil, mie mi-a plăcut să mă joc cu animalele. Şi e drăguţ să mai ai un suflet în casă. Că sunt haioşi şi simpatici şi te binedispun şi ţin la tine necondiţionat. Atunci… de ce curcubitaceea mă-sii îţi iei peşti? Nu e nimic mai boring decât un acvariu cu peşti. Nu vorbesc, uită de la o margine la alta a acvariului că e sticlă şi se dau cu capul over and over and over and over again. Şi nu e ca şi cum, pui patru roţi la acvariu şi ieşi cu ei în parc sau în faţa blocului. Şi nici nu se bucură când vii acasă. Acum te întrebi, nu-i aşa: Oare, Mitică, atunci când intru eu pe uşă în mintea lui mică de peştişor auriu se gândeşte: O’boy, O’boy, O’boy!! He’s home. Master is home! Jackson, master’s home, leave the damn plastic turtle alone. O’boy. I’ma getting fed and petted and we will play. Quick where’ma toy??!!! I fail to see the humongous fun you can have with this pet. Ia-ţi un tablou cu peşti. E mai ieftin şi nu trebuie să îi schimbi apa.

5. Femeile cu maşini 4×4. Acuma, nah, some like it big, some like it fast, de gustibus. Dar… în Bucureşti este complet retardat să îţi iei maşină mare. OK. Ai ditai familia, îţi place să pleci în weekenduri din oraş, etc, etc etc. I can give you that. And by you, I mean the male you. Dar femeile cu maşini monstertruck sunt o greşeală. Adică nu îţi ajunge că ai un metru şi un scuipat şi că tot timpul când te sui la volan schimbi Louboutinii cu espadrile ca să poţi conduce, mai ai şi un ditamai tanc al cărui volum… poţi să fii tu şi mama matematicii, nu prea eşti capabilă să îl estimezi. Nu ai unde să o parchezi, agăţi retrovizoarele tuturor şi îţi umple lumea frigiderul de carne. Şi plus de asta…. Hai, frate, ai pus un fluturaş pe capotă? Pe o capotă de BMW X5 all black and ellegant? Really?

 
5 Comments

Posted by on July 18, 2012 in Aiurea, Romania

 

Tags: , , , , ,

random facts #1


Pentru ca de-a lungul zilelor adun tot felul de lucruri pe care vreau sa le comunic, dar nu sunt destul de spectaculoase cat sa le dedic o postare intreaga, se naste seria Random Facts. Decat 5 odata va scriu.

1. Eu cred ca Adi Despot s-a lasat de iarba. Am fost la B’estfest si am prins concertul Vita de Vie. Sau mai bine spus Holograf. Mă bâțâiam ca un c*i in caldare pe caldura sahariana de sâmbătă și mă pregăteam de pogo/moșeala/ceva acolo. Sa transpir acolo, că bani de sală nu am. Când… ce să vezi… A venit Vița de Vie, s-au așezat pe scaune, și-au scos contrabasul și am ascultat muzică de cameră. Ba chiar am auzit și o splendidă interpretare jazzy a piesei Basul și cu toba mare. Sau cum se cheama acum: Contrabasul și țambalul tăcuți. Acuma, să dăm Cezarului ce e al lui Mandela (invitatul special al trupei). Suna al naibii de bine, nu mă înțelegeți greșit. Concertul a fost foarte tare, DAAAAR ce s-a întâmplat cu Vița de Vie? Dați-i lui Despot iarba înapoi. Vă rog.

2. Din categoria Cooperativa Munca în Zadar vă prezentăm B’estfest 2012. Așadar, faci tu ditamai festivalul. Și îți oprești o bucată de câmp si faci parcare. Nimic anormal până aici. Și observi că pe la jumătatea parcării tale… ai un șanț. Nu foarte mare, dar destul cât orice mașină care nu e 4×4 să își facă țăndări scutul. Acum. Ce soluție ai? Să aduci un camion de pietris/nisip/țărână/hai chiar și buruieni!! și să astupi șanțul ca să nu îți umple toți șoferii firgiderul de carne (muncă de 2 ore cu indulgență) saaaaau pui cinci fraieri, pe care îi plătești (sau mai rău, nu-i plătești) să stea în dreptul șanțului, pe fiecare culuar de acces ca să dirijeze mașinile să nu vină cu viteză să își facă țăndări bijuteriile (muncă de minim 8 ore/zi fiecare zi, 3 zile de festival). NORMAL ca alegi a doua varianta. Ce, ești prost să aduci tu un camion de pietriș?

3. Eu în seara asta m-am uitat la Mamaia Copiilor. Nu voi da o explicatie pentru această acțiune. I’ll just let you imagine whatever you want. Și uitându-mă eu la Mamaia Copiilor am constat un lucru. Fratili meu, copiii aia știu să cânte. Știu să cânte super bine. Atunci, de ce la Mamaia mare, aia pentru 18+, sunt numai petarde? De ce la Mamaia mare nu vin aștia de la Mamaia mică după ce mai cresc. Dacă, toți copii aștia de la Mamaia mică ar ajunge să cânte peste 10 ani, muzica românească ar fi salvată. De ce nu trimiteți copiii aștia la alte concursuri? De ce nu le compuneți (dar nu mă refer la Moculescu și Țeicu, vă rugăm rămâneți pe poziții acolo) muzică mișto și să rupem festivalurile de muzică din toată lumea?

4. Fat People, y u no wear long skirts and pants? Înainte să săriți cu gura că îmi simt atacată anorexia de grasele feministe…. și eu sunt grasă. I am working on not being fat anymore, dar pe parcursul acestui proces, nu îmi revărs țesutul adipos în retina restului lumii. Rule no1: dragele mele, nu vă mai îmbrăcați în alb. Rule no2: Dragele mele, nu vă mai luați pantaloni cu talie joasă cu un număr mai mic. Arătați ca niște cozonaci crescuți în exces și revărsați peste marginea tăvii. Rule no3: Dragele mele, dacă vă vedeți burta de sâni nu vă băgați tricourile în pantaloni. Dacă respectați măcar aceste trei reguli, lumea ar fi un loc mai bun și mai estetic. Și între timp, la sală cu voi.

5. Rockerii de festival. Începând cu poza rockerului ridicol de fotogenic.. acea poză apărută pe 9gag și care a făcut turul Internetului, am observat un trend plictisitor. A apărut acest grup de trei-cinci rockeri care sunt la orice concert și apar în cel puțin 1.000 din cele 1.100 de poze. Metalhead s-a transformat în albumul lor de fotografii de familie. Și ca să nu cumva să nu fie recunoscuți, mai vin și îmbrăcați/dezbrăcați la fel. Să îi observe lumea. Căăăă… nu cred că aveau ei chef să stea la concert la Royksopp sau la Selah Sue după ce au făcut o horă la niște italieni care cântau un hardcore foarte vesel și după o moșeala la o trupă la scena mică de la B’estfest. Dacă îi vedem și în pozele de la Summer Well, e clar că sunt doar narcisisti și în niciun caz fani devotați.

 

Cam atât pentru azi. Țineți aproape. Revenim.

 
1 Comment

Posted by on July 8, 2012 in Aiurea, Muzica, Romania

 

Tags: , , , , , , , , ,

despre oameni si alte nimicuri


m-am intors recent acasa, de acasa. adica de la adresa din buletin. ca in Bucuresti sunt inca Fefeleu. adica fara forme legale.

am stat o saptamana in Moldova noastra. de aici. pana in Prut. in Suceava mai precis. ca aici ii grosul frumusetii noastre. unde mai vezi tu biserica langa bistro, langa piata, langa mec, langa biserica, langa mall, langa biserica, langa parcare, langa biserica, langa biserica… you get me, right?

asadar. pentru cei care pana acum nu ati experimentat coabitarea cu moldoveni de la mama lor de acasa, sa va fac un mic training.

*moldoveanul nu e om daca nu are acșient.

*moldoveanul nu e om daca nu are mașina tunată dar mănâncă tocana de bureți culeși din padure

*moldoveanul nu e om dacă nu trosnește nițică țuică și un pic de vin inainte de ceaiul de la ora cinci.

*moldoveanul nu e om daca nu merge duminica la biserică să spele cu aghiazmă țuica, vinul și sticla spartă în capul vecinului în săptămâna curentă.

*moldoveanul nu e om daca nu își dă el cu părerea și părerea lui e întotdeauna aia bună.

In altă ordine de întâmplări.

* Stăteam eu la semafor, în mașină și mă uitam la un panou publicitar. Din ăla cu video, cu imagini de se plimbă. Au ajuns și acolo city lights-uri. Și mă uitam la o reclamă cu Ceramica Pătrăuți și Vulcanizare Mobilă (bună afacerea asta cu umflatul roții la cerere. fac băieții ceva bănuți). Și numai ce se termină reclama că pe panou încep să se perinde cam la 4 secunde așa …. cele 10 porunci. Acuma… o fi o pornire și o directivă de la megapiosul primar, o fi o comandă de la vreo biserică și la finalul celor 10 porunci apărea logo-ul Bisericii Sfanta Ceva de pe strada morii numarul 2… (nu am stat până la final să văd că s-a făcut verde) sau o fi vreun canon dat de părintele vreunei cocoane care o păcătuit, acuma nu știu. cert este ca se transmit pi tilivizor șele zeci porunci așă cum ni li-o dat Tata nostru șel di Sus.

*mi-am schimbat buletinul. (da, ok, am 25 de ani îndată, asta este….). si îmi intreb al meu tată unde ar trebui să mă duc să îl schimb și el îmi răspunde senin: în mall. pe moment nu l-am crezut că el are talentul să facă mișto de mine adesea așa că am insistat. Și a insistat și el.

Drept urmare, dis de dimineață, m-am prezentat la mall. Unde urmărind săgeata de deasupra intrarii in Auchan am pornit spre Evidența Populației. Care e deasupra secției de Permise auto, care e lângă Înmatriculări. Și cică e și instituția Prefectului pe acolo, dar eu am găsit numai H&M. Și stând eu la coadă așa mă gândeam cum o fi așa să te plimbi ca o pisi ce ești prin mall: vai, ce poșietă drăguță, ia sî întru eu și aicișa la Lionardo sî’mi ieu niști espadrili, auzi, dacî tot îs aicișa sî’mi ieu și un buletin nou și să las și o ceriri di audiențî la domnu” prifect. dafuq, dude.

*am gasit un magazin de baticuri. atât. e singurul loc unde am gasit un magazin exclusiv de baticuri. e peste drum de Mec. McDonaldsul cu Home Delivery. atât.

*am auzit pe stradă o frântură de conversatie care mi s-a părut atât de elucubrantă încât trebuie să o reproduc. o doamnă (deși am îndoieli) pe la 50 de ani, plus minus 3 ani și două luni, explica unei alte doamne (cu aceeași marjă de îndoială): pâi, acuma, știi șî tu cum îs curvili. Pi curvî, dacă o scuipi ea zîci cî ploo.

i am back home. never leaving the shelter again.

** mică remarcă. biletul la rapid la clasa I (doar la rapidul de dimineata) este cu 50 de lei mai scump decat cel de clasa a IIa. La clasa a doua ai priza pentru laptop. La clasa I nu ai. That is NOT the way it is supposed to be. Și 50 de lei? Da’ ce face, ajunge mai repede decat clasa a doua??

 
6 Comments

Posted by on July 2, 2012 in Aiurea, Romania

 

Tags: , , , ,

Reciclabil #2 – Analiza dermato-semantica pe humanoizi de concert


Al doilea post recliclat de pe defunctul blog, este unul care mie imi e tare drag.

2. aprilie 2011

Gratie thegig.ro am servit in ultimele luni destul de multe concerte de club si nu ma plang, imi place foarte mult sa plec acasa la 1 noaptea, praf de oboseala cu urma de aparat foto incastrata in jurul ochiului. Dar nu doar ce se intampla pe scena e minunat. Spectacolul este de fapt in fata…. Aruncati o privire la speciile “universului concertistic”:

1. Fanul devotat. Nu este dupa cum va ganditi cel care sta acolo in primul rand si rupe camasa de pe el pe o bucata de solistica apriga. Fanul devotat este pe undeva pe la jumatatea salii de concert, pe margine, de obicei pe un scaun destul de inalt cat sa vada foarte bine scena, care abia ce si-a luat doua sticle din berea lui preferata, ca sa nu fie nevoit sa se miste in timpul concertului. El fie si-a rezervat din timp scaunul acela fie a venit cu destul timp inainte cat sa aiba locul acela si asteapta, in genere, semi-plictisit de ce e in jur, sa inceapa concertul trupei lui preferate. Si-a platit in mod clar biletul, din respect si devotament, dar nu face caz de asta. El a venit sa se simta bine.

2. Plopistii. Plopistii fac parte din categoria oamenilor care erau deja acolo la o bere, habar nu au cine canta dar nu au chef sa se duca acasa. Platesc biletul pe principiul “daca tot sunt aici, sa vedem ce canta astia”. Sunt picati din plop, dar nu vor sa remedieze situatia, maximul de curiozitate va fi manifestat atunci cand responsabilul de bilete vine sa ii intrebe daca pleaca sau raman la concert si il chestioneaza: cam ce canta? Blues, rock, simfonica? Ah… hai sa stam, vedem si noi. Ei stau la mesele pe care deja le ocupau, sau mai in spate la bar, se simt putin jenati ca nu se pot amesteca printre fani si se uita usor stramb laStroboscoape (categorie despre care vorbim putin mai tarziu).

3. Clubberii. Ei sunt oamenii cu prioritati. Ordinea prioritatilor lor nu este : Trupa X, canta in data de Y, in clubul Z…ci , in clubul Z [unde merg eu], in data de Y [cand e seara mea de iesit in club] canta trupa X [care nu imi place, dar e cool si oricum e seara mea de iesit in club]. Au venit mai ales pentru ca sunt cool, dar si pentru Stroboscoape.

4. Stroboscoapele. Sunt toate fetele sub 20 de ani si cu portofelul prea ticsit, carora li se pare ca e destul sa ai un DSLR de la tata ca sa poti sa faci poze. Ele nu lucreaza pentru nimeni, dar stau acolo in fata, blocheaza traficul si pozeaza stand in cele mai HOT pozitii pentru ca ele sunt cool [cam 18-55 maxim cool, pentru ca alte obiective sunt prea grele pentru posetutele fashion], in timp ce de fapt ar trebui sa fie in genunchi sau cocotate pe  o treapta incercand sa prinda cele mai bune ipostaze ale celor de pe scena. Le place sa dea impresia ca sunt profesioniste, dar trupa stie ca nu sunt. De unde stie??? Hint. Nu le mai izbiti retina cu flashul. Lynda.com – GREAT photography tutorials.Stroboscoapele vor fi atent urmarite de clubberi. E ca un lant trofic.

5. Placile Tectonice/Nikite. Sau mai bine spus: thou_who_shall_not_let_go_of_the stage_margin! Le mai numesc siNikite pentru ca sunt in stare sa te trimita acasa cu arcada sparta si cu barbia tumefiata chiar daca doar incerci sa le sugerezi subtil sa te lase doua minute in fata sa faci o poza. Nikitele sunt acolo pentru ca ele pot. Pentru ca au stat 2 ore in fata clubului inainte sa deschida ca sa poata alerga in fata scenei, unde aplica schema de atac. Trei mai vanjoase se proptesc intr-un cerc, doua se duc sa faca alimentarea cu alcool. Niciodata nu circula in trupe mai mici de patru. Pentru ca ele se sustin unele pe celelalte si sunt acolo impreuna. Ele sunt impresia gresita despre fanii devotati. Urla, aplauda, arunca sutiene, fac declaratii de amor, transpira, danseaza si iti muta mandibula daca le stai in lumina. Vor face totul ca sa se faca remarcate, vor trage de maneca fotografii sa le faca poze de atmosfera, vor trimite biletele pe scena si vor spera ca poate de data asta cineva le observa. Multe dintre Nikite provin din grupul de Consanzene, dar intre timp si-au castigat drepturi.

6.Consanzenele. Sigur stiti tipologia. Sunt acele dive diafane care stau razlet printre ceilalti veniti la concert, se uita intr-un punct fix spre scena, de obicei pe fruntea solistului/chitaristului/bassistului/bateristului/claparului/any-other-instrument-you-can-figure-out. Ele simt. Ele stiu versurile si le canta odata cu trupa. In soapta. Ele traiesc muzica. Ele stiu ca oamenii aia canta de fapt pentru ele doar. Sunt CONVINSE ca solistul s-a uitat la ele, dar exact atunci nu era nimeni atent si nu a observat. Cosanzenele se duc acasa si dau SMS-uri prietenelor in care le povestesc despre Vibe-ul puteric creat intre ele si trupa.

7. Cunostintele. Sau grupul de oameni care ocupa un loc prea mare in fata scenei, grupul care e acolo indiferent ca le place sau nu ce canta obositii aia de pe scena, dar ei CUNOSC TRUPA. Sunt deja faimosi ei insisi pentru ca ei …CUNOSC TRUPA. Ne dau voie sa ii atingem daca le dam o bere. Daca au ajuns mai tarzior se vor folosi de acest atu pt a ajunge in fata scenei.  Si daca nu i-ai observat pana atunci, in mod clar ii vei observa in pauzele dintre piese cand fac poante proaste pe seama prietenilor de pe scena. Acele inside jokes, ca sa vada lumea ca ei…CUNOSC TRUPA.


Ar mai fi… cale de vreo 10-12 categorii de ciudati. Dar astia ni-s cei mai vizibili. Nu e chiar ca la Zoo la concerte, dar e dragut. Ne place. Fara cei de mai sus, nu ar mai fi palpitant. Daca nu ne-ar placea, ne-am duce sa ascultam muzica de camera si concerte de oboi.

 
1 Comment

Posted by on April 19, 2012 in Reciclate, Romania

 

Tags: , , ,

Reciclabil #1 – Poșta Română


Pentru că vreau să închid blogul anterior din câteva motive foarte simple (cum că I grew up și că … dude, was I retard at times?!?! ), voi recicla aici câteva postări, după care îi dau cu shift+delete celuilalt. Nu vi le vărs pe toate odată că nu aș vrea să vă rețin din pauza de masă de la birou, așadar să le luam câte unul, câte unul, că oricum nu-s multe.

1.  decembrie 2010

Din categoria: oul sigur a fost înaintea găinii şi dacă zece oameni îţi spun că eşti beat, te duci şi te culci… voi posta o întâmplare care nu are nicio legătură cu cele două zicale de mai sus.

Cam acum o săptămână, dacă nu precis acum o săptămână, îmi târâiam oasele cu prea multă carne pe ele spre un cabinet notarial pe care îl vizitasem şi cu o zi în urmă, şi cu o altă zi în urmă, şi o altă… şi cu mai multe zile în urmă…pentru că evident îmi mai trebuiau alte şi alte şi alte acte ca sa pună ştampila pe un singur act cu 6 rânduri scrise pe el care avea o minoră legătură cu toată maculatura pe care m-au pus ei s-o aduc.

Eh, dar nu aici voiam să ajung. După ce am reuşit să obţin procura minune, că procură era actul… m-am îndreptat spre cel mai apropiat oficiu poştal să o şi expediez pe cât de repede posibil spre patria mea mumă, Suceava.

Am găsit cel mai apropiat oficiu poştal care era mai plin ca un container cu ajutoare din Germania de prin ’94.

Aşa că am decis că poate ar fi o idee bună să caut altul. După o jumătate de oră de băgat diverse în inexistentele utilaje de deszăpezire care nu îşi fac treaba, am găsit un alt oficiu poştal în zona Dna Ghica. O minunată clădire de 10 m lungime pe 2 metri lăţime cu trei ghişee la dispoziţie.

Să o luăm prim eliminare: la ce ghişeu trebuie să mă duc pt a expedia ceva în regim prioritar?

1. La primul ghişeu există un grup mare de popor marca rromales care strigă ameninţător în cor ceva spre funcţionară, legat de şomaj şi ajutoare… nu cred că acolo e locul meu. M-am strecurat pe lângă ei prin cei 2 metri lăţime ca să efectuez o introspecţie asupra ghişeului cu nr 2…

2. La ghişeul nr. 2 o coadă românească, tip buluc-stropşit-înfipt-împuns din care ieşeau răsfirat pe ici pe colo facturi de romtelecom, vodafone şi cosmote. Buluceala avea în medie 139 de ani şi 322 de sacoşe verzi de pânză pentru mersul ulterior la piaţă.

3. Ghişeul cu nr 3 era cel câştigător (of, Murphy!!) unde era o ceva care probabil când erau doar trei oameni se chema coadă, acum era o orgie umană. Acolo era ghişeul de unde se puteau: cumpara plicuri, timbre, efecte poştale (de ce plm le spune efecte?), felicitări, trimite bani prin western union, prin mandat poştal, plăti gazul, trimite colete mari, colete mici, colete medii, pe mama, pe tata şi porcul de Crăciun. *please note my exhausted tone*

Şi m-am aşezat cuminte la coada orgiei umane pentru că ştiam că nu are niciun rost să mă agit că durează prea mult. M-am rezemat de o margine de tejghea şi speram că voi înainta prin masa de oameni care păreau scoşi cu excursia de la geriatrie.

PATRUZECI de minute mai târziu…. am ajuns la ghişeu.Am adoptat atitudinea spăşită, umilită şi pupătoare în fund de funcţionară de la poştă….şi am început:

– vreau să trimit şi eu foaia asta în regim prioritar, daţi-mi vă rog frumos cu mâinile dumneavoastră suple şi gingaşe şi miraculoase un minunat efect poştal pe care se lipesc alte efecte poştale , adică un plic cu timbre, şi un mandat poştal pentru prioritar pe care vi le voi returna completate în mânuţele dumneavoastră gingaşe şi delicate şi minunate. *large smile*

îmi dă femeia plicul, un plic mic pt felicitări în contextul în care eu trimiteam o foaie A4 pe care nu voiam sa o îndoi, dar altele nu avea. am mulţumit frumos… şi îmi dă şi mandatul, am mulţumit din nou frumos.. şi, civilizată, mă dau la o parte ca sa poată să îi servească pe următorii clienţi cât eu scriu mandatul vieţii.şi am mai mulţumit odată frumos.

termin şi mă duc să returnez plicul în mainile gingaşe… bla bla…

din spatele meu aud o voce:

– băi, nesimţito! tu ce faci acolo, treci la rând, stai la coadă, aşteaptă! unde te bagi?

*blink blink*

mă întorc şi îl văd pe un nene pe la 80+, un Sergiu Nicolaescu wannabe (sau Iurie Darie, de gustibus) care se răţoia la mine.

– domnule, am stat deja la această coadă timp de 40 de minute, în faţa dumneavoastră printre altele. Nu are sens sa mai stau odată pentru a lăsa şi atât, un plic pentru care… repet, am stat deja la coadă.

nenea, nimic şi pace!

– nenorocito, să te muţi la rând acuma! credeţi că noi nu avem altă treabă decât să stăm după cururile vostre?

(în mintea mea… îmi venea să îi spun vreo două despre cururile lor flasce şi odioase care sunt peste tot prin piaţă, tramvai, poştă, notariate, spitale, etc…)

– domnule, nu mă cert cu dumneavoastră…este stupid şi inutil să stau încă odată la coadă pentru un lucru pentru care am stat deja. dacă nu făceaţi scandal, terminam până acum să las plicul şi plecam.

moment în care moşul îşi iese din minţi şi din palton şi începe să mă tragă de haină să trec în spate.

mă uit în jur. reacţii: zero, nul, nada, niente, ioc, p**a.

-dom’le, hai să fim civilizaţi.

– ba tu să fii civilizată !

şi POC îmi arde un dos de palmă.

*blink blink*

mă uit în jur. reacţii: zero, nul, nada, niente, ioc, p**a.

m-am întors cu curul meu despre care menţionase mai devreme, i-am întins cucoanei plicul…

– în regim prioritar vă rog, să ajungă mâine dimineaţă.

şi am ieşit pe uşa poştei după ce am evitat politicos gloata de doritori de şomaj şi ajutoare sociale.

nu ştiu ce să mă minuneze mai mult: că m-a pocnit? că nu a reacţionat nimeni? că mă mai miră lucrurile astea? că… suntem înapoiaţi? că rromii aia mai aveau puţin şi dârâmau poşta în tot acest timp…?

hai.. s-auzim de bine.

măcar de binişor.

 

 
3 Comments

Posted by on April 17, 2012 in Reciclate, Romania

 

Tags: , , , ,