RSS

Reciclabil #1 – Poșta Română

17 Apr

Pentru că vreau să închid blogul anterior din câteva motive foarte simple (cum că I grew up și că … dude, was I retard at times?!?! ), voi recicla aici câteva postări, după care îi dau cu shift+delete celuilalt. Nu vi le vărs pe toate odată că nu aș vrea să vă rețin din pauza de masă de la birou, așadar să le luam câte unul, câte unul, că oricum nu-s multe.

1.  decembrie 2010

Din categoria: oul sigur a fost înaintea găinii şi dacă zece oameni îţi spun că eşti beat, te duci şi te culci… voi posta o întâmplare care nu are nicio legătură cu cele două zicale de mai sus.

Cam acum o săptămână, dacă nu precis acum o săptămână, îmi târâiam oasele cu prea multă carne pe ele spre un cabinet notarial pe care îl vizitasem şi cu o zi în urmă, şi cu o altă zi în urmă, şi o altă… şi cu mai multe zile în urmă…pentru că evident îmi mai trebuiau alte şi alte şi alte acte ca sa pună ştampila pe un singur act cu 6 rânduri scrise pe el care avea o minoră legătură cu toată maculatura pe care m-au pus ei s-o aduc.

Eh, dar nu aici voiam să ajung. După ce am reuşit să obţin procura minune, că procură era actul… m-am îndreptat spre cel mai apropiat oficiu poştal să o şi expediez pe cât de repede posibil spre patria mea mumă, Suceava.

Am găsit cel mai apropiat oficiu poştal care era mai plin ca un container cu ajutoare din Germania de prin ’94.

Aşa că am decis că poate ar fi o idee bună să caut altul. După o jumătate de oră de băgat diverse în inexistentele utilaje de deszăpezire care nu îşi fac treaba, am găsit un alt oficiu poştal în zona Dna Ghica. O minunată clădire de 10 m lungime pe 2 metri lăţime cu trei ghişee la dispoziţie.

Să o luăm prim eliminare: la ce ghişeu trebuie să mă duc pt a expedia ceva în regim prioritar?

1. La primul ghişeu există un grup mare de popor marca rromales care strigă ameninţător în cor ceva spre funcţionară, legat de şomaj şi ajutoare… nu cred că acolo e locul meu. M-am strecurat pe lângă ei prin cei 2 metri lăţime ca să efectuez o introspecţie asupra ghişeului cu nr 2…

2. La ghişeul nr. 2 o coadă românească, tip buluc-stropşit-înfipt-împuns din care ieşeau răsfirat pe ici pe colo facturi de romtelecom, vodafone şi cosmote. Buluceala avea în medie 139 de ani şi 322 de sacoşe verzi de pânză pentru mersul ulterior la piaţă.

3. Ghişeul cu nr 3 era cel câştigător (of, Murphy!!) unde era o ceva care probabil când erau doar trei oameni se chema coadă, acum era o orgie umană. Acolo era ghişeul de unde se puteau: cumpara plicuri, timbre, efecte poştale (de ce plm le spune efecte?), felicitări, trimite bani prin western union, prin mandat poştal, plăti gazul, trimite colete mari, colete mici, colete medii, pe mama, pe tata şi porcul de Crăciun. *please note my exhausted tone*

Şi m-am aşezat cuminte la coada orgiei umane pentru că ştiam că nu are niciun rost să mă agit că durează prea mult. M-am rezemat de o margine de tejghea şi speram că voi înainta prin masa de oameni care păreau scoşi cu excursia de la geriatrie.

PATRUZECI de minute mai târziu…. am ajuns la ghişeu.Am adoptat atitudinea spăşită, umilită şi pupătoare în fund de funcţionară de la poştă….şi am început:

– vreau să trimit şi eu foaia asta în regim prioritar, daţi-mi vă rog frumos cu mâinile dumneavoastră suple şi gingaşe şi miraculoase un minunat efect poştal pe care se lipesc alte efecte poştale , adică un plic cu timbre, şi un mandat poştal pentru prioritar pe care vi le voi returna completate în mânuţele dumneavoastră gingaşe şi delicate şi minunate. *large smile*

îmi dă femeia plicul, un plic mic pt felicitări în contextul în care eu trimiteam o foaie A4 pe care nu voiam sa o îndoi, dar altele nu avea. am mulţumit frumos… şi îmi dă şi mandatul, am mulţumit din nou frumos.. şi, civilizată, mă dau la o parte ca sa poată să îi servească pe următorii clienţi cât eu scriu mandatul vieţii.şi am mai mulţumit odată frumos.

termin şi mă duc să returnez plicul în mainile gingaşe… bla bla…

din spatele meu aud o voce:

– băi, nesimţito! tu ce faci acolo, treci la rând, stai la coadă, aşteaptă! unde te bagi?

*blink blink*

mă întorc şi îl văd pe un nene pe la 80+, un Sergiu Nicolaescu wannabe (sau Iurie Darie, de gustibus) care se răţoia la mine.

– domnule, am stat deja la această coadă timp de 40 de minute, în faţa dumneavoastră printre altele. Nu are sens sa mai stau odată pentru a lăsa şi atât, un plic pentru care… repet, am stat deja la coadă.

nenea, nimic şi pace!

– nenorocito, să te muţi la rând acuma! credeţi că noi nu avem altă treabă decât să stăm după cururile vostre?

(în mintea mea… îmi venea să îi spun vreo două despre cururile lor flasce şi odioase care sunt peste tot prin piaţă, tramvai, poştă, notariate, spitale, etc…)

– domnule, nu mă cert cu dumneavoastră…este stupid şi inutil să stau încă odată la coadă pentru un lucru pentru care am stat deja. dacă nu făceaţi scandal, terminam până acum să las plicul şi plecam.

moment în care moşul îşi iese din minţi şi din palton şi începe să mă tragă de haină să trec în spate.

mă uit în jur. reacţii: zero, nul, nada, niente, ioc, p**a.

-dom’le, hai să fim civilizaţi.

– ba tu să fii civilizată !

şi POC îmi arde un dos de palmă.

*blink blink*

mă uit în jur. reacţii: zero, nul, nada, niente, ioc, p**a.

m-am întors cu curul meu despre care menţionase mai devreme, i-am întins cucoanei plicul…

– în regim prioritar vă rog, să ajungă mâine dimineaţă.

şi am ieşit pe uşa poştei după ce am evitat politicos gloata de doritori de şomaj şi ajutoare sociale.

nu ştiu ce să mă minuneze mai mult: că m-a pocnit? că nu a reacţionat nimeni? că mă mai miră lucrurile astea? că… suntem înapoiaţi? că rromii aia mai aveau puţin şi dârâmau poşta în tot acest timp…?

hai.. s-auzim de bine.

măcar de binişor.

 

 
3 Comments

Posted by on April 17, 2012 in Reciclate, Romania

 

Tags: , , , ,

3 responses to “Reciclabil #1 – Poșta Română

  1. Alveydra

    May 23, 2012 at 9:17 pm

    :)) asta nu e nimic, sa auzi patania mea:

    acum vreun an eram in Kaufland. Observand un grup de persoane adunat in jurul unor cutii, ma apropii si vad ca in cutiile respective erau mandarine, foarte coapte, la un pret foarte bun. Imi plac citricele asa ca m-am dus sa iau o punga si am asteptat putin pana cand s-a eliberat un loc langa cutii. In cutii gaseai mandarine in stare ok si mandarine strivite, asa ca trebuia sa le cam pipai inainte sa iti pui in punga.. cateva minute mai tarziu se propteste langa mine o cucoana care imediat a inceput sa faca diverse comentarii la adresa mea sotului ei care nu parea foarte interesat de ce avea femeia de spus.. vorbea insa destul de tare cat sa o aud si in momentul in care am intors capul sa ii arat ca o aud si ca ar fi cazul sa inceteze a inceput sa se faca si mai urat zicandu-mi faze in gen “ia vezi-ti de treaba ta, ca te misti ca o momaie”.. i-am spus ca se poate duce si in alta parte sa isi ia mandarine, intrucat mai sunt destule locuri pe langa mine, nu sunt singura cu access la cutie.. insa femeia nimic! continua din ce in ce mai tare ca sa-mi vad de treaba si ca cine sunt eu sa imi permit sa comentez la ea.. Femeia de langa mine, vazand toata faza a plecat de la cutii, nu inainte de a-i oferi locul nenorocitei aleia care comenta cum nu am vazut si auzit in viata mea…mai rau ca o tiganca. N-am avut nici o sansa sa ii zis sa inceteze, ca avem cu totii drept sa stam cat vrem la cutii, mai ales ca si eu statusem la “coada” sa se elibereze un loc, dar nu am comentat in asa hal, mai ales ca venise langa mine la nici 2 minute de cand incepusem eu sa imi aleg.. Am incercat sa vorbesc cat pot eu de frumos si fara nici un motiv clar m-a palmuit.. Am ramas masca.. nu imi venea sa cred.. am intrebat-o daca asa a facut si cu ai ei copii, daca a ridicat si mana asupra lor din moment ce isi permite sa faca asta cu o straina si a inceput atunci sa se bage in fata mea si sa ma impinga cu fundul ei imens.. zicandu-mi “gata, nu mai ai ce cauta aiai! pleaca!!” si drept urmare, fara sa stau prea mult pe ganduri am zis un lucru care e mai urat si mai aiurea si decat ce ar fi putut zice/face o rromanca pusa in situatia mea… nu am gandit treaba.. intr-un fel mi-a parut rau de ce am zis fiindca era ATAT de cumplit.. dar n-am avut prea mult timp fiindca in nici 20 de secunde sotul femeii avea ambele maini infasurate in jurul gatului meu si ma strangea din ce in ce mai tare in timp ce eu incercam sa ii smulg mainile, fara folos.. zicandu-mi “cum am putut sa zic asa ceva?? nenorocit-o!”… lumea era adunata in jurul nostru ca la circ.. ce mai.. era un circ.. si in tot acest timp ma gandeam ca uite ce patesti cand incerci sa fii cu bun simt o viata intreaga. Nu am vorbit niciodata urat unui batran, si nici nu o voi face, dar raman absolut socata de ce sunt in stare unele persoane.. au impresia ca li se cuvine absolut totul si ca daca au reusit sa ramana in viata atat timp, generatiile mult mai tinere ar trebui sa le pupe picioarele, sa ii venereze, sa se lase calcati in picioare de ei.. Respect oamenii in varsta.. dar daca voi mai da vreodata peste vreo astfel de “regina”, nu ii voi mai permite sa imi faca asa ceva. Ori o racoresc cu o muratura, ori nush.. pray to karma..

     
    • gascaprinapa

      May 24, 2012 at 6:42 pm

      gotta love this country. i mean it. so full of unexpected.

       
    • Aurora Marin

      August 12, 2012 at 2:26 pm

      foarte urata situatia. let me tell you a story din autobuz, aka masina pentru bucuresteni. veneam cred de la gara noastra mult iubita Obor, de fapt de la autogara, not important, tocmai sosita de acasa, si ma indreptam spre camin cu autobuzul, care va ramane nameless; foarte aglomerat, nu-mi aduc aminte ce zi, fiind aproape de capatul de linie si strecurandu-ma in fata sa prind loc, ca de obicei😛, am prins, mi-am postat geanta sub picioare, pt a o proteja de picioarele multimii si pt a nu bloca culoarul destul de stramt. urca lume, lume coboara; la un moment dat urca un nene pe la vreo 30 de ani si ceva cu un baietel de mana, undeva pe la 8-10 ani, erau cam tuciurii, nu stiu daca de alta etnie sau nu, not important oricum, nu e vorba despre ei in aceasta poveste. lumea tot cobora si urca, mentionez ca eu stateam pe scaunul imediat de la mijloc, la margine, avand bara practic intre picioare, locul de langa mine era de asemenea ocupat. in toata imbulzeala si ingramadeala, baietelul, slabut fiind s-a urcat pe chestia aia ridicata pe care era scaunul meu, ridicata pentru ca era pe roata, ma rog, si s-a rotit el pe bara si a ajuns cumva langa geanta mea, la picioarele mele, in picioare fiind si el, nu-mi aduc aminte daca i-am vorbit sau doar am gandit “e ok, poti sa stai”, chiar am facut si un gest, m-am ridicat si m-am dat mai intr-o parte, cu mine odata si geanta; in acel moment o mare lady pe la vreun 50-60de ani s-a simtit ofuscata si mi-a zis “de ce nu te dai domnisoara la o parte sa lasi copilul sa stea jos?” eu, fata simtita de obicei, satula de Rromanica, avand reguli proprii: cand merg de la camin la facultate doar 3 statii cu autobuzul nu stau jos, incerc sa ma fac cat mai mica si sa ma dau din drumul oamenilor, exceptand cazul in care e extrem de liber; atunci cand merg mai multe statii respectiv la/de la gara, la/de la Carrefour sau spre alte locuri mai indepartate incerc sa imi gasesc un loc si sa nu ma mai misc decat daca e cineva langa mine si doreste sa coboare sau altcineva vrea sa se aseze, respectiv nu ma asez niciodata pe locurile babaciunilor adica in fata, ca ma streseaza sa-i vad ca se urca dupa mine si ma privesc cu ochi de pisicuta sa le cedez locul… buuun. lady a noastra s-a exprimat destul de amenintator la adresa mea asa ca i-am raspuns corespunzator: “Nu vreau!”… seriously, I did. “aa, nu vrei, dar e posibil asa ceva si bla, si bla, e cu un copil, si bla, si bla”; nenele si copilul nu ziceau nimic, erau ceva de genul “wtf, the hag is crazy”. eu n-am mai adaugat nimic, ea tot se ambala si tot zicea, whatever she was saying, cand s-a intamplat unul din putinele lucruri care mi s-au intamplat in Bucuresti, my fellow – cum se numesc- bus riders?:P mi-au luat apararea si au sarit in capul babei, I could not believe it, un alt nene dintr-o parte striga “cum indrazniti? bine ca nu mi-ati spus mie sa ma dau la o parte, ca vedeati atunci…”, altcineva “cand oferi locul il oferi pentru ca vrei nu pentru ca te obliga altcineva”; iar in spatele meu era o tanara (tot in jur de 30 sau chiar mai tanara), cu un copil langa ea “de ce sa se dea la o parte? mie nu mi-a oferit nimeni locul cand eram cu copilul”; atunci the lady vazandu-se atacata a pus placa cu “generatia asta tanara bla, bla”, pe care tipa cu copilul i-a retezat-o “generatia asta e crescuta de voi, voi ne-ati invatat sa fim asa…” and I rest my case.

       

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: