Sunt multe chestii pe lumea asta pe care nu le ştiu. Că dacă le ştiam pe toate îmi făceam propria mea religie. Si o statuie din plumb. Imi place plumbul. Dar cele pe care nu le ştiu, nu ma deranjează pentru că dacă nu le ştiu, nu trebuie să le înţeleg. Asta este o altă problemă cu care mă confrunt zi de zi: mă scot din minţi lucrurile pe care nu le înţeleg. Dacă nu face sens, nu-i bun sau nu există. Gata.
Dar să trecem la lucruri pe care nu le înţeleg pentru că mi se par complet retardate. Cum ar fi:
1. Magazine de firmă în care găseşti şlapi. Mergeam eu agale aşa luni seara pe bulivard şi mă zgâiam în vitrine (că bani de cumpărat….) şi ajung la Kenvelo. În vitrină, pe lângă nişte litere din panou prefabricat, absolut hidoase, văd… şlapi. Mulţi şlapi, frate. Şi mă uit la şlapi… vreo 70 de lei erau şlapii. Deci avem două aţe cusute de o talpă subţire de plută cu o placă de metal pe care scrie Kenvelo care cocleşte la prima transpiraţie EGAL 70 de lei. Şi mă gândeam aşa, cu ce sunt eu mai fericită dacă am şlapi de la Kenvelo sau din pasaj de la Obor? Stau eu acasă pe canapea, în halat, după duş şi mă uit şăgalnic şi fac din ochi spre şlapii mei (pe care îi port DOAR în casă pt că afară se strică) şi îmi spun: Moah, sunt mega hot! uite cum stau şlapii aştia pe mine. Se vede că-s de firmă. Să vezi când vine Gicu diseară şi mă vede în ei…
2. Mersul cu bicicleta la infinit prin oraş. Ok. Now we go back in time a little. Eu nu ştiu să merg pe bicicletă, sau role, sau patine, sau să mă dau cu schiurile, sau să whateversportyoucanthinkof. Dintr-un motiv foarte bun. Nu că nu am vrut dar, după ce am reuşit ca între vârsta de 3 ani şi 6 ani să îmi sparg capul de trei ori in acelaşi loc, mergând, stând sau doar ţopăind prin casă, ai mei m-au declarat pericol iminent şi mi-au pus în braţe trei teancuri de cărţi şi i-au spus bunică-mii: dacă iese din casă, moare. E important să nu iasă din casă. Era ca la gremlini, doar că pe mine mă putea hrăni după miezul nopţii. Aşadar, eu nu merg pe bicicletă. Şi tot dau peste oameni pasionaţi de mersul pe bicicleta şi care merg pe bicla la serviciu. Alta specie care pe mine mă depăşeşte. Deci, te trezeşti tu dimineaţa aşa, te întinzi, îţi bei cafeaua, te îmbraci frumos şi… te sui pe bicicleta. Care e oricum incomodă că… să nu îmi spună nimeni că scaunul ala este ikea armchair. Ok. Pedalezi, ergo transpiri. Transpiri, ergo se lipeste praful de tine. Iti futi freza pentru că îţi pui casca vieţii în cap. Şi mai trebuie să te şi fereşti de 38.219.073.892 de şoferi semi adormiţi care merg alandala spre serviciu printr-un trafic ce seamănă cu debarcarea în Normandia. Şi e cu atât mai dubios că vrei să faci asta … când ai şi maşină acasă. Ce faci dacă după serviciu, vrei să duci o colegă super hot de birou acasă. O iei pe ghidon?
3. Parintii care isi imbraca gemenii la fel. Mă, omule, nu ajunge că ai făcut doi la preţ de unul şi că oricum niciodată nu o să audă şi ei/ele replica: esti cel/cea mai frumos/oasa din lume….că va răspunde cu: nu, coaie, stai că mai e unul...?! De ce îi îmbrăcaţi la fel? De ce le luaţi aceiaşi strampi albaştri, îi tundeţi la fel şi le luaţi aceleaşi jucării? Let the kid grow some personality, will ya?
4. Oamenii care au acvarii cu peşti. Carevasăzică, io…iubesc animalele, da. Şi de mic copil, mie mi-a plăcut să mă joc cu animalele. Şi e drăguţ să mai ai un suflet în casă. Că sunt haioşi şi simpatici şi te binedispun şi ţin la tine necondiţionat. Atunci… de ce curcubitaceea mă-sii îţi iei peşti? Nu e nimic mai boring decât un acvariu cu peşti. Nu vorbesc, uită de la o margine la alta a acvariului că e sticlă şi se dau cu capul over and over and over and over again. Şi nu e ca şi cum, pui patru roţi la acvariu şi ieşi cu ei în parc sau în faţa blocului. Şi nici nu se bucură când vii acasă. Acum te întrebi, nu-i aşa: Oare, Mitică, atunci când intru eu pe uşă în mintea lui mică de peştişor auriu se gândeşte: O’boy, O’boy, O’boy!! He’s home. Master is home! Jackson, master’s home, leave the damn plastic turtle alone. O’boy. I’ma getting fed and petted and we will play. Quick where’ma toy??!!! I fail to see the humongous fun you can have with this pet. Ia-ţi un tablou cu peşti. E mai ieftin şi nu trebuie să îi schimbi apa.
5. Femeile cu maşini 4×4. Acuma, nah, some like it big, some like it fast, de gustibus. Dar… în Bucureşti este complet retardat să îţi iei maşină mare. OK. Ai ditai familia, îţi place să pleci în weekenduri din oraş, etc, etc etc. I can give you that. And by you, I mean the male you. Dar femeile cu maşini monstertruck sunt o greşeală. Adică nu îţi ajunge că ai un metru şi un scuipat şi că tot timpul când te sui la volan schimbi Louboutinii cu espadrile ca să poţi conduce, mai ai şi un ditamai tanc al cărui volum… poţi să fii tu şi mama matematicii, nu prea eşti capabilă să îl estimezi. Nu ai unde să o parchezi, agăţi retrovizoarele tuturor şi îţi umple lumea frigiderul de carne. Şi plus de asta…. Hai, frate, ai pus un fluturaş pe capotă? Pe o capotă de BMW X5 all black and ellegant? Really?
gascaprinapa 